Combo, aseară le-am avut pe toate. Dar, hai sa spun povestea de la început….

Nu am mai ieșit in club din august. Am ieșit aseară odată cu insistențele unei prietene, chiar dacă nu au mai vrut oamenii să vină cu noi, și am mers în număr restrâns.

Partea 1:

I: Ale, cum crezi tu că e cel mai bine să agăți în club?

Eu: Pai…e simplu. Nu agăți. Eu nu cred în toată povestea asta cu agățatul în club. Poți să scoți persoana aia în oraș și vedeți..sunt o groază de metode de a cunoaște pe cineva.

(discuții despre agățat în club și eu sigură că nu se merită să faci asta)

I: – Ale, chiar dacă nu mi-am propus în ultima lună de când m-am despărțit de L să mă reîndrăgostesc, uite că m-am întors acasă și s-a întâmplat…eu nu vreau să rănesc pe nimeni…e aiurea față de L?

Eu: I, fă să fii fericit, dacă ți s-o întâmplat asta e, nu e ca și când ți-ai planificat…și în plus…nu e ca și când cineva ar sta vreodată, oricât de nasol ar fi, să nu facă ceva pentru ca ție ți-ar pica aiurea…sunt doar câțiva oameni care o să fie acolo pentru tine și eu cred că ei te pot înțelege, restul de oameni nu contează. Este L printre ei?

I: Nu… ok… da, ai dreptate. Dar sunt în viața mea oameni pentru care aș face orice. Dar da…ai dreptate.

Eu: Fata aia e aici?

I: Da

Eu: Pai du-te și vorbește cu ea atunci nu mai sta de povești cu mine…haaiiii

I: Pai..și dacă ți-aș zice deja că stau de povești cu ea?

Eu: Nuu…Iuli, nuu… nu face asta.

I: Haha, glumeam, vroiam sa văd cum reacționezi…

Eu: Nu, serios. Știi și tu că nu e o perioadă bună pentru asta, eu plec, tu pleci. Găsește-ți și tu pe cineva acolo sa fie cu tine mereu… Serios..

I: Daaa știuuu glumeam!

Ok, nu a fost ciudat deloc…

Partea 2:

Lungi momente în care mulți oameni încercau să se bage în seamă cu mine, în condițiile în care nu am fost niciodată o țintă pentru băieți în club, mă întorc la I și zic:

Eu: Auzi? Tu mi-ai ursit seara asta cu agățatul în club nu?

I: Nuuu, nu am avut nici o intenție, promit că am fost cuminte!

După un timp apare un tip la bar, înalt, creț, frumușel. Îi zic la prietena mea ca mi se pare frumușel și aș putea să îi zâmbesc. Între timp vine un prieten din copilărie și se pune în fața mea, îl mut că îmi strică priveliștea de la frumușel. Prietenul se mută lângă mine (un pic amețit) și se apucă să îl studieze super evident că am fi vorbit despre el. Pleacă prietenul și vine tipul și mă abordează. Combo pentru că:

  1. Îl cheamă Tudor. Fac ce fac și tot de Tudori, Vlazi sau Ioni dau.
  2. Are 31 de ani, aflu tocmai când mă hotărâsem să nu am o relație cu un tip de 29 care îmi plăcea mult pt că eu nu pot să am relații serioase înainte să plec în Italia
  3. Lucrează în Germania, a venit în țară pt concediu. Of of Germania mi i-a pe toți.

Cât de ironic poate să fie tot? Aș sta pe un nor și aș mânca popcorn uitându-mă la viața mea ca la un film.

PS: I-am zis lui Tudor cum să mă găsească pe facebook 🙂 . De ce nu?

 

 

2016 in review

Ce mai an a fost și ăsta… cu bune cu rele, a fost așa, ca un carusel. Privind partea lui mai puțin pozitivă mi-a arătat că (după 2015, care mi-a luat aproape tot ce am avut mai drag) încă mai pot să dau din puținul pe care îl am. Mi-a arătat, pe sfârșit, cât de important e să ai inima curată. Seara, când te pui la somn, să fii mulțumit cu tine. 2016, ai fost câteodată o furtună, câteodată ca o zi senină. Au fost și zile în care ai avut mirosul unei zile de vară în care a plouat. Pe scurt, ai arătat cam așa, cu toate lecțiile și întâmplările, alandala înșiruite:

*Anul ăsta nu am avut-o pe Iri de Crăciun. M-a durut. Nu neapărat că am fi făcut noi ceva special, pur și simplu mi-a lipsit prezența ei. Să stăm împreună și să vorbim despre poezie și despre viață și despre noi și despre o groază de nimicuri.

*Toată suferința chiar vine din a-ți forma așteptări. Cum ar fi a te aștepta ca cineva să reacționeze într-un anumit fel, ca  lucrurile să iasă cum vrei tu, ș.a. 2016 a fost încăpățânat să mă învețe să nu mai forțez lucrurile, să le las să vină de la sine

*Am devenit dureros de individualiști. Suntem ocupați toți, uneori nefăcând nimic. Nu mai avem timp unii de alții. Ne mințim că suntem fericiți. Nu am mai avut timp de iubit și de stat cu oameni dragi, nu am mai fost prioritate pentru mulți care au fost întotdeauna în vârful listei mele. Pur și simplu oamenii au altceva de făcut (în caz de durere sufletească, citește steluța 2)

*Îndepărtarea mea de Ana m-a costat mult, m-a costat relații, percepții diferite, multe nopți în care am stat singură și m-am gândit la cine sunt eu. Toată prietenia mea cu ea m-a costat însă și mai mult. M-a costat îndepărtarea de oameni pe care i-am crezut mereu acolo pentru mine. M-a costat încrederea în mine și felul în care mă priveam trecând prin viață. Era un citat ceva de genul Someone I loved once gave me a box full of darkness. It took me years to understand that this too, was a gift. Foarte adevărat. A fost greu să mă întorc la mine, dar încet s-a produs. Încă mai am momente în care sunt un dezastru, sunt nesigură și nu îmi dau seama ce e neînregulă cu mine, dar acum știu să mă iau în brațe și să îmi curăț singură propriile răni.

*Îmi doresc tot mai mult să rămân la fel, eu să fiu constantă. Nu mai vreau să fac eforturi să țin oameni în viața mea, la fel nici să fac parte din a altora. Caut oameni buni, care să decidă că e important pentru ei să împartă

*Întotdeauna e bine să aștepți cuminte sfârșitul unei perioade nasoale. Există un sfârșit atât de frumos ce echivalează toată suferința cu multă iubire.

*Îmi iubesc familia, tot mai mult, pe zi ce trece. Oamenii ăștia ar fi dispuși să facă orice oricând pentru mine, și îmi arată în fiecare moment.

*M-am mutat, am renovat, m-am mutat iar. E ceva ce nu îmi place să fac, renovări interioare. (hahah, când zic renovări interioare mă duce cumva și cu gândul la renovarea sufletului)

*Nu m-am văzut cu Sandra și cu Hannes si Lidka și mulți alții. Sunt tot acest timp încă mare parte din sufletul meu. Sigur la anul.

*Ura dispare, iubirea rămâne. E mai bine să pui iubire în lumea asta, chiar atunci când ți se răspunde cu urât, cu murdar. Mai ales atunci. Atât de tare strigă lumea asta după iubire.

*Am devenit licențiată în psihologie (yaay). Vis realizat, păcat că la realizarea acestui scop am ajuns atât de obosită, nemâncată și șifonată încât nu am putut să mă bucur prea tare de finish line.

*Mi-am dat seama ce se întâmplă cu iubirea când se duce. Paradoxal, nu se duce, se transformă. Pot să iubești un om și în memoria a ceea ce a însemnat persoana aceea pentru mine.

*I will for love

*Uneori sunt penală, sunt gălăgioasă, sunt ciudată, caut acceptare, vreau atenție, ofer prea mult, am prea multă energie, am păreri, nu am răbdare, ș.a. dar sunt eu și mă iubesc pentru asta.

*A fost un an greu de lucru și de transformări. Munca mea chiar a făcut impact în comunitate, chiar dacă uit câteodată. Am început prin a avea dubii despre cum să mă comport, am stat cu frica în sân, acum ma exprim. Mă simt bine, voi pleca oricum curând.

*Le iubesc și le mulțumesc pentru iubirea lor la fetele de la celălalt loc de muncă. A fost (încă) un an mișto împreună!

*Am încercat să îmi reiau relația cu V., să încerc să deschid sau să închid un cerc. Mă tot gândesc la citatul din piesa Naum (interpretare Oana Pellea) ce era cam așa: Întâlnirea ta cu un câine de azi nu a fost întâmplătoare. Ea a ținut de o secundă de întârziere, a ta, sau a câinelui. Întreabă-te dar nu cerceta.

*Doar pentru că pot să fac orice îmi propun nu înseamnă că trebuie sau că vreau să fac asta. (nu pot salva decât maxim lumea mea)

*Am renunțat (cu ușurință dar parcă mi s-a rupt o bucată de suflet) la munca mea in organizația coordonată de mine. Acum am convingerea că drumul meu nu era acela. Știu că ceea ce e al meu niciodată nu o să treacă pe lângă mine.

*Fericirea este despre momente, nu știu dacă există o constanță de fericire… Oh dar și când apar aceste momente…

*M-am apucat de alergat (și mi-am depășit toate limitele)

*M-am apucat de yoga și mi-am dat seama că e așa de important să existe un echilibru între minte trup și suflet

*Am vizitat Olanda, Danemarca, Italia, Suedia, Germania

*Am primit 22 de baloane cu heliu de ziua mea pe care le-am plimbat prin tot orașul și pe care le-am plimbat cu mașina Corinei acasa (ce miștooo)

*Am fost pentru prima dată 3 zile pe munte (ce înseamnă acum când coborâm? ca urmează să urcăm iar – lesson learned)

Namaste mie și vouă. Divinitatea sufletului meu de acum salută divinitatea sufletului meu din viitor. Divinitatea sufletului meu salută divinitatea din tine.

Dragă 2017, te rog, fii bun cu mine!

sunt atat de putine lucruri care conteaza cu adevarat in viata si noi punem straturi peste straturi de idei care nu au nici o importanta nici pentru noi nici pentru altii pentru a incerca sa umplem spatiul. pentru ca ne e frica de spatiu, de ce am putea fi. incertitudinea nu te obliga sa iei nici o decizie: imi place ceaiul sau cafeaua. ambele.

datoria noastra pe pamant cred ca e sa facem bine cat putem. atata cat poate un om cu viata lui. si binele ala, sa il faca la un nivel exceptional. sa dansam, sa ne aducem aminte ca suntem oameni, sa iubim si sa daruim. sa fim noi, sa stralucim, sa oferim un zambet unui strain. sa nu ne mai ocupam mintea cu prostii. sa ne intrebam sufletul ce vrea si sa ii oferim. sa stralucim.

de când m-am apucat de yoga…

…m-am lăsat de fumat. și bine am făcut.

printre altele, am învățat să am mai multă grijă de mine. să îmi selectez gândurile, să îmi fac curat în oamenii din viața mea, în activitățile mele. să nu mă mai simt vinovată atunci când zic nu.

s-au întâmplat multe. am avut câteva săptămâni în care am învățat că sunt în siguranță, săptămâni în care mi-am adus aminte să elimin frica aflată la toate nivelurile. frica de a nu fi îndeajuns, frica de a nu fi un om suficient de bun, de a greși, de a nu fi iubită, de respingere, de apropiere, chiar și de a fi singură.

am învățat să mă întreb de ce, înainte de a face fiecare acțiune. să îmi dau seama dacă este dorința și voința mea sau a altora, și să decid în ce măsură acționez.

se pare că atunci când îți deschizi mintea plătești prețul de a te vedea pe tine, așa cum ești, cu bune și cu rele. te poți așeza atunci, tu cu tine, să cazi la o învoială. să alegi să treci peste demonii tăi și să îi lași să trăiască în tine, fără să îți mai dorești să ai o  baghetă magică cu care să dispară, și să alegi să trăiești deasupra lor. ei vor înțelege că nu sunt excluși, tu te vei putea bucura de dansul acesta ciudat și frumos numit viață, trăind în lumina zilei de azi.

am primit în dar o mai bună înțelegere și compasiune. a mea, pentru mine.

cred că am avut întotdeauna o dificultate în a lăsa lucurile să se întâmple și mai apoi în a le lăsa să treacă. letting go, ar zice englezii. am primit abundența fiecărei zile și a trebuit să renunț, la fel de ușor cum am primit totul, într-o secundă. se pare că totul și nimic este al meu.

mulțumesc, viață.

*let’s be brave and kind and love more than less*

miercuri, ora 13:00

toamna, tot la birou, cafeaua cu sirop de cocos m-a incalzit pe interior. ma tot intorc, ma invart si nu inteleg oare ce lectie din viata mea tot refuz sa o invat. si viata (sau timpul, sau dumnezeu sau orice ar exista mai presus de noi) nu imi da o singura ocazie, imi da 23732 mii pana cand trec si peste acest cerc de cunoastere.

a venit a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, sau mai bine, mai bine cu umbra ta. sa ne tinem de cald, sau de mana. sa ne treaca zilele mai usor, mie singuratatea si tie durerea din suflet. sa ne vindecam ca dupa o boala grea si sa incepem sa traim din nou. sa treaca timpul si sa radem de noi, de viata, de singuratate, de durere si sa le lasam toate deoparte. sa vedem daca drumul nostru e impreuna sau separat.

cred ca nu am invatat tot ce aveam de invatat de la tine. au trecut aproape 6 ani de cand ne cunoastem, sau peste 6 ani. dar cine traieste pentru a-si numara zilele? si tot de atunci ne tot intalnim in diverse situatii din viata noastra, dupa despartiri si regasiri, in momente de pierdere, in momente de incurajare si nu inteleg daca e doar o joaca de sus sau daca chiar o sa inteleg vreodata. sau poate caut sensul unde nu e nimic de inteles si e totul de trait. si raman cu o mie de intrebari fara raspuns si nici tu nu stii raspunsul dar ne incalzim amandoi de data asta pe interior, si nu, nu e de la cafeaua cu sirop de cocos si le dam naibii pe toate si ne lasam in voia sortii si le-o rezolva ea pe toate.

pentru ca totul se aseaza intr-o ordine perfecta a lumii si noi suntem perfecti si ei sunt perfecti si viata e perfecta. si poate daca nu e perfecta e asa cum trebuie sa fie si eu incerc sa am incredere in ea. si sa iubesc. tumblr_ofah7jt3bm1rnsok6o1_540

 

 

 

au început să înflorească și copacii și florile din mica grădinuță a blocului în care lucrez. stau pe geam și mă uit la cer. înauntru e cald si canta jamiroquai. cat de mici suntem, cand ne uitam la cer? cat de mari suntem, cand ne uitam in jos? azi am decis sa ma uit în sus și m-am simțit ca și când cine stă acolo mi-a tras cu ochiul și mi-a transmis: totul o să fie bine. Da, vin zile bune. Da, vin zile. Da, vin. Da.

mă învârt în cerc și mă învârt și anii trec și eu fac piruete în jurul axei mele și în jurul timpului. e momentul să încheiem cercuri. sau să le dezvoltăm. să rămânem sau să mergem mai departe.

cât de ironică poate să fie viața? acum un an jumătate cântam wonderwall alături de cineva credeam ca o să conteze enorm pentru mine.  că o să rămână mult în viața mea. că Riga nu e doar o experiență. că o să plecăm acasă și asta o să fie povestea noastră cu prinți prințese. eram într-un subsol al unui bar și ne bucuram de moment. eram la început. aveam o groază de povești de zis nepoților.

acum o săptămână erai tu, trecutul, prezentul și nu se știe dacă viitorul meu cântând la chitară (extraordinar de emoționat, te cunosc atât de bine) la mine în sufragerie. tot wanderwall.

povești despre a-mi accepta rolul de femeie. despre a-mi face încă o dată ordine în viață, despre a găsi drumul spre mine. despre risc și oportunități. despre un prezent pe care mi-l fac cât mai memorabil, despre un viitor cu miros de vin italian, pizza scoasă din cuptor si plimbări pe străzile înguste din Italia.

 

„Tu ce mai faci? Ce faci de Paste?” Cat de mult mi-am dorit sa te interesezi de mine, sa imi oferi un loc in viata ta, sa contez. Un pic mai tarziu, se intampla dar nu mai are aceeasi semnificatie. Intotdeauna o sa contezi pentru mine, eu nu trec peste oameni asa usor, cred ca fiecare isi lasa urmele lui. Si am invatat zilele astea ca oamenii nu se pot inlocui, ei raman acolo, asa cum sunt. Si ne putem intoarce mereu la caracteristicile lor si la ceea ce ne-a facut sa ne indragostim. Acum nu mai vreua sa te inlocuiesc, vreau pur si simplu sa merg mai departe, sa las orice experienta sa fie, sa ma creasca, sa ma ajute sa ma dezvolt. Multumesc ca ai fost.

„Nuu puiule a fost ok exemplul. Chiar super! A fost chiar placut sa ma descarc. Si am fi un cuplu ipotetic ok” – si mai sunt si toti acei oameni la care nu te-ai gandit niciodata si care te fac sa iti pui intrebari de genul „chiar am pus semnul de ocupat pe toate scaunele din viata mea si iubirea nu mai are loc sa se aseze?”

Previous Older Entries