iesim sa mai impartim cateva cuvinte. si ele au ajuns atat de usoare. totusi, imi pare rau ca povestile noastre au ajuns tot mai putine, mai goale pe dinauntru, mai lipsite de esenta, mai vestejite. poate ca inceputul toamnei le schimba si lor culoarea. imi pare rau ca rad fortat dar cred ca si voi v-ati schimbat. nu mai suntem noi.

continuam cu saparea prapastiei nu cu construirea podurilor. si ea devine tot mai mare. se pare ca am inceput sa pastram mai mult secretele si povestile celorlalti decat pe ale noastre. candva ziceam „ne schimbam si e inevitabil”. acum am invatat ca e nevoie de mult curaj sa accepti schimbarea.

cred ca ma duc la mare in doua saptamani. asa, ca sa ma spal de toate…..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: