am momente in care imi vine sa urlu dupa voi pentru ca atunci cand soptesc nu ma mai auziti, sunteti prea departe. si daca as putea v-as intreba de ce ati plecat, de ce am ramas in urma, ce ati vazut voi frumos acolom departe de mine si de ce nu am putut sa ne crosetam mai departe drumul impreuna.

apoi cred ca m-am saturat sa ma lase ceilalti in urma. totusi, nu m-am gandit foarte des cum e cand plec eu. la fel, fara explicatii… si dupa inteleg. cateodata esti prea obosit sa …tot. asa ca te multumesti sa sa pleci, cum ar zice Camil Petrescu sa lasi „tot trecutul” . cateodata face atat de bine la suflet si este cea mai buna solutie.

azi m-am hotarat sa nu mai las oamenii care fac atat de putin pentru mine sa imi controleze atat de mult viata. azi privesc in urma si zambesc. iar despre privit inainte, e cu incredre. de data asta nu mai simt miros de frica pentru noi inceputuri si am o privire curioasa. ochii mei verzi nu au mai fost de mult atat de frumosi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: