well, this city lights. simt cum ma indragostesc cu fiecare zbor. se zice despre oameni ca le place sa calatoreasca pentru a gasi o parte din ei in fiecare loc. am inceput sa cred in asta. cinci zile in Milano, un dor inexplicabil de casa. de data asta nu cred ca mi-am luat sufletul cu mine, cred ca l-am lasat acolo. dimineti calde de octombrie, dimineti reci de octombrie. toamna asta m-am vazut independenta, cutreierand strazi cautand frumosul in fiecare lucru. am mers pe strada zambind cu o privire goala, poate din cazuza dorului de care vorbeam mai sus. McCaffee si croissant de capsuni, geamul cu vedere panoramica si oameni grabiti dar zambitori. toti turistii pe care i-am rugat sa imi faca poze, prima data cand am vizitat singura un oras.

multumesc mami ca astepti mereu sa ma intorc undeva. acasa e unde esti si tu. nu vreau sa ma gandesc la ziua in care nu o sa o mai faci. 

iar despre el? imi era dor sa simt ca e mandru de mine, sa ii vad ochii sclipind cand imi vorbeste. imi place sa imi petrec timpul cu el, chiar daca uneori ma simt stanjenita. ma bucur ca are grija de mine, asa cum poate el, asa cum stie el mai bine. 

aaa, si in legatura cu inima si cu celalalt el? … cred ca daca as scrie un post acum, ar inseamna ca m-am indragostit. asa ca timpul le rezolva pe toate si o sa vedem despre ce e vorba.. 

 

Anunțuri

Notă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: