necuvintele…

„…ma bucur mult ca am vorbit atunci pe skype o ora si jumatate si mie imi plac mult discutiile astea, dar nu vreau niciodata sa te deranjez sau sa ocup prea mult spatiu, asa ca ma faci fericita cand imi scrii tu primul”

oh, daca tu te-ai gandi la mine la fel de mult cat ma gandesc eu. sau la noi. oh, daca as putea sa incep din nou si sa las povetsea asta in urma..

„..pastreaza iubirea aia acolo, e prea frumoasa si e a ta, poate iubesti ceva dincolo de el, el nu e doar omul acela”

„..dar, ma bucur ca e in viata mea, ca exista pur si simplu. e o minune, in ansamblul lui, ca persoana si ca ce are de oferit. da.. si potentialul. marea pierdere este ca el nu constientizeaza toate asta”

Anunțuri

oh how i wish, how i wish you were here…

suntem doar la un bilet de avion distanta, la cateva cuvinte, la un „ce faci” aruncat in graba intre sarcini.

ce naiva am fost sa cred ca pot controla relatia dintre noi, ca pot sa ma joc cu sentimentele mele. sa le fac sa apara si mai apoi sa dispara, ca si cand as fi avut o bagheta magica. ca le pot inchide intr-o cutie pe care sa o ascund undeva si ele, ramase fara resurse, sa dispara…

mi-as fi dorit atat de mult sa te fac fericit. sa ne uitam la filme pana noaptea tarziu iar dimineata sa ne trezim ascultand wonderwall. sa mergem la mare.

mi-e dor si de mine, si de tine, dar mai ales de cine eram cand eram cu tine. mi-e dor de energia mea si de siguranta pe care mi-o dadeai. simteam ca imi e locul langa tine, era confortabil si aveai sentimentul de acasa. nu credeam ca o sa treci peste mine asa de usor…si doare. si incerc mereu si mereu sa nu ma gandesc, dar… imi lipsesti. mult. si…ma bucur ca ai fost, ca esti.

ma gandesc cu drag la zilele in care faceai misto de mine, ma suparam si incercam sa iti intorc glumele, tu te suparai si eu ma ingrijoram ca relatia dintre noi se strica. serile in care te trezeai ca sa ma iei in brate. si stau si sper ca macar pentru un timp ai simtit si tu ca apartii..

” sa fii fericit” ti-am spus cand ai plecat, cu o urma de tristete. nu ti-ai dat seama niciodata cat de mult valorezi. te rog, mai fa ceva pentru mine, de drag.data viitoare lasa-te sa fii iubit, de oricine imi va tine locul..

DSC_0430si se pare ca toate drumurile duc spre… tine

Nu stiu cand s-a intamplat. Poate dintr-o data, poate ca in fiecare zi cate putin. Ma uit la poze si ma gandesc la ziua in care am vazut prima data aceasta urma de tristete amestecata cu bucurie si binecuvantare pe fata mea. La 20 de ani ai lumea la picioarele tale si puterea de a construi poteci pe orice fel de munte. Mai am atat de mult de invatat si viata este cel mai bun profesor.

Nu stiu cand am inceput sa ma simt singura chiar si atunci cand sunt inconjurata de oameni. Mi-e dor de mare, de pescarusi, de libertate si de … mine. Mi-a luat atata timp sa constientizez ca eu sunt centrul universului meu. Si oricat de mult as incerca si as darui si m-as schimba si m-as intoarce pe toate partile nu o sa fiu mai mult decat ceea ce sunt si de cele mai multe ori nu pot alege ce rol o sa joc in viata celor dragi.

2014 am crezut ca e despre autenticitate. De fapt, e si despre curaj si rabdare. Sunt tare curioasa ce voi fi la sfarsitul anului, e abia iulie si viata mea a fost de atatea ori data peste cap. Limite, ale mele si ale altora si capacitatea de a te deschide si a intelege. Suma tuturor lectiilor despre curaj pe care le-am primit de la cine ma asteptam mai putin. Acel zambet trist cand ajungi sa spui cinstit: acesta sunt eu, aici incep si aici ma termin momentan, si ma voi extinde dar am nevoie de timp. Acestea sunt limitarile mele, asa am invatat sa fiu, dar voi creste. Speranta ca in fiecare zi te depasesti cate putin. Nevoia de a adauga „cu picatura” cate putin la tine, de a nu opune rezistenta, de a te lasa dus de curent.

Ce te face cine esti? Educatie, familie, mediu, intamplari, prieteni, felul in care iti bei cafeaua dimineta? Cat de mare e diferenta intre cum te percepi tu si cum te vad cei din jur?

Gustul succesului. Oameni care cred in mine, care cred ca visele devin realitate. Multa munca, o luna si cateva zile de stat acasa si dupa un nou inceput. O iau de la inceput mereu cu acea atitudine de invingator si cu convingerea ca voi ajunge exact unde trebuie sa ajung. O luna si cateva zile si tot mai putine lucruri ma tin acasa. Alegerei, Letonia, un loc pe care trebuie sa il fac sa se simta ca acasa.

2 parinti minunati care stiu ce am nevoie chiar si atunci cand eu am uitat.. si care la 45 de ani invata in fiecare zi cum sa iubeasca mai mult. cum sa se deschida. cum sa daruiasca.

Atat de multi oameni disfunctionali in jurul meu, incerc sa imi repet ca nu e datoria mea sa salvez pe nimeni. Intre timp, incerc sa ma salvez pe mine..

Mi-ai trimis un reportaj cu o casa rotunda cu geamuri spre stele. Of, V., esti asa un om special. Imi dovedesti mereu si mereu ca nu exista distante intre oameni, doar kilometrii. 271 mai exact. 

(reportaj)

– Daca vrei, putem sa ne mutam intr-o casa rotunda.

– Cand? Se poate sa nu fie in Timisoara, sa fie la mare? 

– Da, poate fii oriunde. La munte, la mare…In Timisoara.. In Sibiu.. nu conteaza

– Am impresia ca stelele se vad mai frumos la mare. Mereu. 

– Mereu romantica.

– Mereu vezi frumosul in oameni, in locuri, in lume. 

– Ne mutam?

– La 40 de ani, daca o sa fim tristi si singuri, ne mutam intr-o casa cu stele, de acord?

– Perfect!

Viitorul suna mai bine acum. Sper ca la 40 de ani inca sa mai am ocazia sa iti cumpar ciocolata de casa si tu sa imi oferi povesti despre oameni si locuri. O sa mergem in muzee, o sa bem vin si o sa ne amintim cum ne-am cunoscut in tabara aceea de vara. 

Am inchis ochii si au trecut 20 de ani.. oare? 

Notă

Imi aduc aminte prima zi de liceu, toti eram agitati si ne gandeam unde si cu cine vrem sa stam. ai intarziat si te-ai pus in prima banca. bluza albastra, flutere in par. de cand te-am vazut am stiut ca vreau sa fim prietene. esti genul de om care aduce bun si frumos intr-o incapere. si dupa, ne-am cunoscut si ne-am mutat in acelasi colt si asa am inceput sa ne ocupam vietile una alteia. cate povesti fara sens, cate idei, valori si glume seci am impartit. si zilele in care chiueam la radio. sutele de plimbari pe centru. ziua in care am cumparat un morcov si am stat la o coada kilometrica pentru a plati 15 bani din dorinta de a face ceva.. altfel.

…si azi te-am vazut mireasa! si zilele in care ne uitam impreuna la „proposal”-uri pe youtube. esti superba! esti mai frumoasa decat orice mireasa vazuta pe internet. ma bucur ca am avut ocazia sa vin sa te vad. nu ma asteptam sa plang, sa imi umplu sufletul cu atata emotie. esti prima prietena a mea care se casatoreste. ti-as spune ca esti o printesa si ca imi doresc ca lumea asta sa nu dea niciodata in voi, sa fiti fericiti si sa aveti puterea sa va iubiti mereu. dar voi faceti deja asta. sunt fericita ca exista atatia oameni dispusi sa daruiasca in jurul vostru. imi plac nuntile voastre mai mult, oamenii scriu poezii, rugaciunile va sunt sincere, cantati. 

…si azi m-am intors in mine. si v-am vazut tot pe voi, peste 5 ani, peste 10 ani, peste 20 ani. si aveati aceiasi sclipire in ochi. si am zambit.

ziua constientizarilor: am obosit sa ma perfectionez. sa fiu mai buna, mai intelegatoare, mai iubitoare. sa invat sa primesc. sa am bariere si mai apoi sa ma chinui sa le dobor. azi vreau sa cred ca intr-o zi voi fi suficient pentru cineva. chiar si atunci cand cer mult, chiar si atunci cand ocup spatiu. vreau pe cineva care sa fie mandru cu mine. stiu ca o sa intalnesc pe cineva care o sa se uite la mine ca si cand as fi tot ce a asteptat toata viata asta.

azi ma opresc din a mai fugi dupa iubire. azi nu mai vreau sa o bag intr-o cutie pentru a ma uita la ea cand vreau, cand am nevoie sau curaj. azi renunt la toate jocurile si la toate motivele care stau in spatele faptului ca el nu a raspuns la mesaj sau ca eu puteam sa fac mai mult. mereu poti sa faci mai mult, dar e nevoie de reciprocitate.

si sper ca intr-o zi, cand voi fi renuntat, ea se va strecura in inima mea si ma va face sa radiez si sa o imprastii in toata lumea. pana atunci, o sa incerc sa dau tot ce pot, tot ce am, sperand ca ajunge. 

ieri m-am urcat in taxi si soferul mi-a spus ca se vede pe mine ca sunt un om bun si el stie ca pot sa construiesc multe in viata asta mai ales daca voi avea pe cineva langa mine. si ca imi ureaza norocul sa il gasesc. si mi-a mai spus ca se vede din siguranta mea ca imi lipseste iubirea. de fapt, finetea. iubirea te inmoaie chiar si atunci cand esti puternic. ce contradictie, sa fii moale si puternic in acelasi timp. si totusi, se poate. si e frumos. multumesc soferule, sa ai parte de zile bune, cu soare si cu oameni dragi. 

universul are 3 modalitati de a reactiona fata de tine: iti zice da, iti zice nu sau iti arata ca are ceva mai bun pregatit pentru tine.

nimic nu e intamplator. nimic nu e intamplator.

 

Notă

perspective.. am hotarat ca daca 2013 a fost anul realizarilor, 2014 e anul perfect pentru schimbare. si am decis sa devin..eu. anul asta ma las sa fiu vulnerabila. stiu ca e iunie si e un pic cam tarziu pentru o rezolutie dar, draga 2014, voi fi atat de autentica si promit sa incerc sa nu mai imi pun bariere singura, sa nu mai im fie frica, sa ma arat. 

si.. o sa incep prin a constientiza fiecare moment in care imi vine sa fug, si cu un pas inapoi, sa fac o pirueta si sa ma intorc unde imi e locul. si in loc sa fug catre un loc sigur, sa ma indrept catre necunoscut. sunt atatea brate intinse catre mine, sa ma prinda, acolo. daca nu faci mereu ceva nou vei avea aceleasi rezultate. si o sa alerg catre ce imi doresc nu de ce imi doresc. cu inima plina si cu parul blond stralucind in soare 

Notă

Previous Older Entries Next Newer Entries