poate ca m-am obisnuit cu jumatati de masura. un zambet, o strangere de mana. un telefon sau un mesaj o data la foarte mult timp. poate ca am fost mereu acolo cand ai avut nevoie, sau macar am vrut sa fiu. poate ca am profitat de fiecare ocazie ca sa te vad, ca sa imi dovedesc mie ca esti altfel. am crezut ca daca ma vezi ziua ta e macar putin mai buna, ca iti place sa observi cum cresc. ca esti mandru de mine. ca sunt eu intr-o lume in care toti incearca sa schimbe asta. speram ca o cafea cu scortisoara bauta in fuga sa iti umple sufletul de fericire. credeam ca va veni o zi in care sa ma intrebi cum imi merge si sa ai rabdare sa iti povestesc toate nimicurile, sa ma repet, sa rad si tu sa nu intelegi nimic dar sa imi acorzi toata atentia pentru ca merit, sa nu ma intrerupi, sa mori dupa entuziasmul din vocea mea. credeam ca avem mai multe in comun decat desenele preferate, 18 ani trecuti si ei, muzica de pe rock fm si jocurile stupide pe calculator.

poate ca m-am obisnuit sa nu fiu locul unu in viata ta. si poate nici in a altora. poate ca de aia am trecut prin atatea. se zice ca oamenii fug de relatii din doua motive. ori nu le pasa, ori le pasa prea mult. relatii in general. multumesc pentru tot.

poate ca in final nu ma cunosti deloc si o sa discutam aceleasi banalitati la infinit. poate nu o sa petrecem Craciunul impreuna, poate ne vedem din intamplare sau poate o sa ne acordam nenumarate sanse sa ne gasim si nu vom ajunge la nici un rezultat. oricum, in lumea asta, cine mai depune efort?

vreau sa iti lipseasca prezenta mea. sa te gandesti la paharul meu de vin alb, la vantul de toamna, la zambetul meu. la felul in care iti inteleg glumele. sa iti amintesti de ochii mei verzi, de veselie si de interesul pe care il am cand imi spui ceva nou. sa iti doresti sa imi explici de ce iti place ideea de „printesa” si de ce crezi ca mi se potriveste. atunci cand iti asculti muzica sa astepti sa continui versurile si chiar daca nu am auzit niciodata cantecul ala sa bat ritmul sau sa dansez pentru ca stim amandoi ca ti-ar face placere. sa incetezi sa fumezi pentru ca stii ca ma deranjeaza. sa imi spui ca sunt hotarata, incapatanata, ca o tin mereu pe a mea. ca amandoi daruim mult. sa nu te deranjeze sa ma duci cu masina acasa si sa mai tragi de timp in fata blocului 5 minute, pentru o ultima imbratisare. sa fi dezamagit cand plec in fuga. sa te ingrijorezi cand ma urc in taxi si am un sofer dubios. sa imi accepti lumea un pic diferita si sa te gandesti cum de am dat unul peste altul si de ce acum. sa vrei sa vin la tine la lucru sa bem cafeaua impreuna. sa iti lipseasca mustarea „nu mai sta pe facebook cand esti in oras.” sau ” de ce nu lasi viata virtuala acasa?” desi esti convins ca daca mi-ar merge internetul pe mobil din nou si eu as face la fel.

inca imi mai simti parfumul? parca nu a trecut asa de mult timp.. ce crezi?

Dimineti

Mirosul diminetilor de Mai. ochii obositi, zambetul larg. cana de cafea cu lapte de pe noptiera, vaza cu liliac de pe birou. dorinta de a avea o zi frumoasa, responsabilitatea pe care o ai cand incerci sa devii un model pentru ceilalti, in momentul in care incerci sa inspiri. imbracatul pe apucate, floarea din par. fuga dupa autobuz, pierderea lui. mersul pe jos, praful, agitatia. lumea exterioara. dragostea de ceva la care nu te astepti. esecuri, asteptari, castig. tragem aer in piept, ne uitam la cei din jur si zambim. incercam sa ii protejam, sa le fim alaturi. se poate sa iti placa oamenii dar sa nu ai incredere in ei? poti sa iubesti ceva in care nu crezi? suntem atenti, incercam sa nu pierdem nici o intamplare din jurul nostru si totusi, cateodata ne luam timp pentru noi. Ne luam timp sa lasam viata sa curga, sa faca ce vrea. acceptam cu curaj necunoscutul si ne mandrim ca am ajuns pana aici.

azi este o zi speciala

iubesc momentul in care ajung acasa, obosita dupa o zi plina, ma schimb de hainele bune si ma arunc in patul meu nefacut. imi place linistea si imi place ca am laptop. asta inseamna ca pot sa stau in pat la calculator. imi place zgomotul tastelor. nu ma deranjeaza masinile care trec pe podul de langa blocul meu si care fac galagie pentru ca e geamul deschis. ma bucur de soare, de caldura. ma bucur de ziua de azi, de faptul ca e luni, de faptul ca a inceput scoala. imi era dor de radio, imi era dor sa pun muzica pe holuri. imi era dor de fete, de glumele noastre, de povestile pe furis in ore. imi era dor de mancarea de la scoala, de cornul dulce cu miere. imi era dor de echipa de vountari, de zambetele lor. m-am trezit azi dimineata si eram…eu. aveam chef sa fiu eu, sa rad, sa ascult, sa sar, sa ma agit, sa rad iar, sa repet acelasi lucru de 40 de milioane de ori. mi-a trecut repede timpul. am fost la cumparaturi. am stat pe terasa, am baut o cafea in patru culori, am admirat orasul. mi-a intrat soarele in ochi si norii s-au jucat iar cu mine. am venit pe jos acasa. am facut cadouri din suflet. am gatit si iar am scos atata de mult fum incat vecinii au crezut ca mi-a luat foc apartamentul.

iubesc prietenii vechi cu care vorbesc prin mesaje. iubesc murele congelate ca desert si pozele de pe tumblr. ma apuc de editat filmulete pentru un proiect cu voluntarii mei. v-am mai spus oare, ca imi place mult ziua de azi? uite cate am facut pana acum si inca mai am timp pana ma pun la somn. cand termin treaba, ma pot uita la desene sau pot sa ascult VH1 in timp ce citesc. o sa va aduc aminte cat de grozavi sunteti si ca toate lucrurile in care credeti sunt realizabile. o sa va aduc aminte ca sunteti speciali, ca meritati tot ce e mai bun pentru voi. si ca aveti timp, doar ca trebuie sa invatati sa va organizati. va invit sa va ganditi la toate intamplarile frumoase pe pacursul unei zile, la lucrurile mici care conteaza cel mai mult, la ce va face fericiti.

azi este o zi speciala pentru ca ne amintim sa fim recunoscatori. pentru cine suntem si pentru tot ce avem.

si va las cu Mesajul celor de la Motivonti, pentru cei care au dificultati cand vine vorba de prima zi a saptamanii: ” E luni si probabil nu esti prea entuziasmat. Dar entuziasmeaza-te! Caci azi vei fi maret! Nimic maret nu a fost vreodata realizat fara entuziasm”. E primul lor mesaj, sper ca v-a lasat cu un gand bun 🙂