erau zile in care inima ei era facuta bucatele. si fiecare particica era impartita si uitata pe undeva. apoi, s-a saturat de toata durerea si s-a gandit ca nu mai vrea sa simta nimic. din pacate Dumnezeu nu iti da tot ce ii ceri, cateodata iti da mai mult de atat. si zilele au ajuns sa treaca pe langa ea…

apoi si-a dat seama ca nu era bine ce facea. se simtea singura, si s-a rugat sa poata simtii din nou. acum nu doar simte, ci intelege. intelege ca nu are nevoie de multi oameni in jurul ei ci doar de cativa care sa o faca fericta. ii e dor de povestile tarzii, de plimbarile pe Str. Sperantei si de popcornul cu unt alaturi cana de lapte. din cand in cand ia o pauza si isi aminteste cine a fost, cine e si cine vrea sa devina..

… cateodata trebuie sa ai grija ce ceri, pentru ca s-ar putea sa primesti

cateodata stai si privesti in gol si te gandesti cum ai ajuns asa. cum oamenii dragi si-au luat viata in maini si te-au lasat in urma. cum ceilalti au invatat sa creasca fara tine. cum nu poti sa evoluezi, cum zilele ti se par prea lungi. cum nu iti gasesti drumul. unde sunt visele tale, copilo?

cateodata si lumea e mai grea…