azi este o zi speciala

iubesc momentul in care ajung acasa, obosita dupa o zi plina, ma schimb de hainele bune si ma arunc in patul meu nefacut. imi place linistea si imi place ca am laptop. asta inseamna ca pot sa stau in pat la calculator. imi place zgomotul tastelor. nu ma deranjeaza masinile care trec pe podul de langa blocul meu si care fac galagie pentru ca e geamul deschis. ma bucur de soare, de caldura. ma bucur de ziua de azi, de faptul ca e luni, de faptul ca a inceput scoala. imi era dor de radio, imi era dor sa pun muzica pe holuri. imi era dor de fete, de glumele noastre, de povestile pe furis in ore. imi era dor de mancarea de la scoala, de cornul dulce cu miere. imi era dor de echipa de vountari, de zambetele lor. m-am trezit azi dimineata si eram…eu. aveam chef sa fiu eu, sa rad, sa ascult, sa sar, sa ma agit, sa rad iar, sa repet acelasi lucru de 40 de milioane de ori. mi-a trecut repede timpul. am fost la cumparaturi. am stat pe terasa, am baut o cafea in patru culori, am admirat orasul. mi-a intrat soarele in ochi si norii s-au jucat iar cu mine. am venit pe jos acasa. am facut cadouri din suflet. am gatit si iar am scos atata de mult fum incat vecinii au crezut ca mi-a luat foc apartamentul.

iubesc prietenii vechi cu care vorbesc prin mesaje. iubesc murele congelate ca desert si pozele de pe tumblr. ma apuc de editat filmulete pentru un proiect cu voluntarii mei. v-am mai spus oare, ca imi place mult ziua de azi? uite cate am facut pana acum si inca mai am timp pana ma pun la somn. cand termin treaba, ma pot uita la desene sau pot sa ascult VH1 in timp ce citesc. o sa va aduc aminte cat de grozavi sunteti si ca toate lucrurile in care credeti sunt realizabile. o sa va aduc aminte ca sunteti speciali, ca meritati tot ce e mai bun pentru voi. si ca aveti timp, doar ca trebuie sa invatati sa va organizati. va invit sa va ganditi la toate intamplarile frumoase pe pacursul unei zile, la lucrurile mici care conteaza cel mai mult, la ce va face fericiti.

azi este o zi speciala pentru ca ne amintim sa fim recunoscatori. pentru cine suntem si pentru tot ce avem.

si va las cu Mesajul celor de la Motivonti, pentru cei care au dificultati cand vine vorba de prima zi a saptamanii: ” E luni si probabil nu esti prea entuziasmat. Dar entuziasmeaza-te! Caci azi vei fi maret! Nimic maret nu a fost vreodata realizat fara entuziasm”. E primul lor mesaj, sper ca v-a lasat cu un gand bun 🙂

carte.

nu stiu daca recomand ” Leandrul alb” de Janet Fitch dar ma gandeam sa postez niste citate. e putin exagerata la un moment dat dar are descrieri interesante 🙂 . am scos ceva citate :

” zapada e ca o mare alba,poti sa intrii in ea si sa te pierzi…si sa uiti de lume”

”  imi doream sa incremenesc momentul acela pentru totdeauna… sa pot inchide toate astea intr-un medalion pe care sa il port la gat.”

” dragostea e o iluzie. e un vis din care te trezesti cu o mahmureala ingrozitoare … ”

„sentimentalismul inseamna sa-ti induci sentimente pe care nu le ai de fapt.”

„cine sunt? sunt cine spun ca sunt si maine cu totul si cu totul altcineva. esti prea nostalgica, vrei ca memoria sa te puna la adapost, sa te controleze. trecutul e o plictiseala. ceea ce conteaza este numai omul insusi si ceea ce creaza din ce a invatat. imaginatia foloseste si arunca restul acolo unde vrei sa faci tu un muzeu. nu face din tezaur trecut. arde-l. nu indragi nimic. artistul e pasarea Phoenix car arede pentru a renaste ”

” ce era frumusetea daca nu vroiai sa o folosesti, ca pe un ciocan sau ca pe o cheie? era doar un lucru pe care altii sa-l admire sau sa-l invidieze sau sa-l disperetuiasca, de care sa isi prinda visele ca de un carlig pe un perete gol”

„oamenii vroiau doar sa fie iubiti. asta era chestia cu vorbele, erau clare si specifice dar cand vorbeai despre sentimente, cuvintele erau prea rigide, erau sau una sau alta, nu puteau cuprinde toate intelesurile. cand defineau, intotdeauna era ceva ce se pierdea”

„daca cineva avea sa il iubeasca intr-o zi.. imi doresc sa ii arate frumusetea”

„ne-am oprit (…) speriind o reuniune de porumbei din parcare care se ridicara intr-o roata palpaind in nuante deschise si intunecate de gri, luand pe aripile lor soarele diminetii descompuse, prospetimea deja emanata in aer.”

„trenurile de dincolo de rau se rostogoleau pe roti de fier, raspandind un ecou linistor peste noapte. pe partea noastra, pe langa brutarie, un baiat canta la chitara electrica. chitara ii raspandea dorul in intuneric ca niste scantei , o muzica plina de doruri neimplnite, frumoasa, fara sa alinte sau sa distruga (…)”

„daca asi fi avut un tata care sa lucreze noptile la caile ferate, asi fi avut si o mama care sa asculte zgomotul usii cand venea el acasa iar eu asi fi auzit vocea ei joasa, rasetul lor inabusit prin peretii subtiri ai casei. cat de blande le-ar fi fost vocile dulci (…) . daca asi fi fost poeta despre asta asi fi scris : despre oamenii care lucreaza in miez de noapte. barbati care incarca trenuri, asistente medicale de la urgenta cu mainile lor moi, functionari de noapte din hoteluri, taximetristi din tura de noapte,chelnerite in cafenele deschise pana dimineata. ei cunosc lumea, cat de pretios este faptu ca o persoana isi aminteste de numele tau (…). stiu sunetul pe care il scotea viata la plecare. ei stiu cat era de lunga noaptea. muncitorii de noapte traiesc fara iluzii, isi sterg visele de pe tejghele, incarca marfa si se indrepta iarasi spre aeroport pentru o ultima cursa.”

„scrisorile necitite ale mamei, fluide de minciuni, se deplasau si se inaltau ca resturile unui naufragiu enorm care continuau sa fie maturate de valuri spre tarm ani de zile dupa scufundarea transatlanticului. nu aveam sa mai ingadui alte cuvinte. de acum incolo, vroiam numai lucruri care puteau fi atinse, gustate,mirosul caselor noi. un rau curgea in lumina lucii, copaci cresteau din asfalt, (…), muscate rosii pe pervazul ferestrei unui atelier imbacsit. vreau sa mi se dea baiatul care canta la chitara electrica”

„fiole de vise au disparut ca o zapada tarzie…”

„… puteau sa o inchida dar nu puteau opri transformarea lumii din mintea ei”

„…dar cel mai mult visam la copii. intotdeauna ne pierdem copii: in parcari, in piata, in autobuz. ne intoarcem si ii strigam (…) . cum am putut sa va pierdem? eram atat de atente. doar o clipa ne-am uitat in alta parte. cu bratele pline de pachete stau singura pe trotuar iar cineva mi-a luat copiii …”

azi…

nu’mi place iarna pentru ca e rece si pentru ca zapada nu are gust a vata de zahar…dar azi a fost diferit. azi am iubit iarna ca un copil, am facut bulgari mariii si ne’am aruncat in zapada in curtea scolii.cand se termina pauza luam zapada de pe pervaz si ne bulgaream in clasa pana intrau profesorii…si a fost asa de frumos, a fost ca in vremurile in care ne intelegeam toti, in care nu exista invidie sau superioritate…si am postat asta pentru ca e prima data anu’ asta scolar cand vreau sa raman acolo in zapada mea toata ziua..chiar daca rezultatul e : niste ciorapi super-uzi, bluuugi plini de pete de apa, un par ciufulit, maini reci si muuulte muuulte vanatai. cateodata e asa de bine sa fii copil…