octombrie inseamna noi inceputuri. imi era dor sa scriu. se pare ca m-am schimbat si eu o data cu toamna, pacat ca nu mi-am dat seama de asta pana nu mi-ai zis tu. cat de mult se poate transforma un om in doar 6 luni? cred ca sunt singura care poate raspunde la asta.

ceai de soc sau verde, prima ciocolata calda bauta cu prietenii intr-un local aglomerat. calatoriile. portugalia acum o luna, milano peste doua saptamani. povesti, oameni noi, perspective. imi lipsea sa ma descopar prin altii. voluntariat, primul an de faultate, o vara plina. se amesteca toate in capul meu si imi dau un sentiment de plutire. oameni frumosi de langa mine, oameni frumosi plecati pe la facultati pe care ii mai vad o data la doua, trei saptamani. oameni frumosi din alte orase care ma fac sa zambesc. 

scurt rezumat al acestei veri: bac, stres, biblioteca de la facultatea de medicina. istorie, rasete, povesti. admiterea la facultate, dezamagirea legata de faptul ca nu am intrat la bucuresti. dupa, bucuria cand am realizat ca mi se intampla ce trebuie sa mi se intample nu ce vreau sa mi se intample. sunt mandra de mine acum, de casa, de atmosfera de aici. o prietenie cu o suceveanca ce ma face sa cred ca inca exista bun si frumos in lume. printre astea un banchet superb, mult dor de cine eram si multe amintiri. multumesc ca faceti parte din mine si ca m-ati ajutat sa cresc. pfff, colega de liceu logodita ce ma face sa cred ca inca exista printi si printese, tot suportul meu il aveti. 

cea mai buna prietena a mea, prima ei slujba in domeniu, profesoara de matematica. numai cand aveam 3 ani si tu 6 si plimbam papusa cu caruciorul pe strada sau jucam ascunselea. sau ne dadeam pe leaganele colorate. sunt mandra de tine chiar daca imi e cam greu sa constientizez ce se intampla. 

ziua mea, surprize, plecarea in delta, sentimente noi. vara asta a fost despre a-ti gasi locul. girafe si surferi, caldura si jogging la 8 dimineata. plecarea la sighisoara, zambetul tau. o zi intreaga petrecuta cu prietenele mele departe de casa. plus alte multe zile de jucat scrabble sau monopoly. gris cu lapte si alune picante. glume. incurcaturi, baieti, ideea de a ne intelege una pe cealalta, indiferent cand ne-am schimbat. grupuri mari, grupuri mici. cafele dimineata, caldura insuportabila, nopti nedormite. cand am venit la ziua ta la cabana si ai plans de fericire. cum el nu stie ce vrea de la viata si incearca mereu sa faca cea mai buna alegere intre mine si ea. poti sa o alegi pe ea, eu mi-am gasit locul altundeva. 

primul aparat profesional. ma descopar prin fotografie, sedinte foto cu multi oameni dragi.

revederea. ma bucur ca esti fericit. prietena ta zambeste ca un copil si are ochii curiosi. sunt mandra si de tine, viitorule doctor desi sper sa ne intalnim in alte circumstante nu la urgente. (pauza de gandire) . sufletul meu o sa fie fericit de fiecare data cand o sa te vada. se pare ca fiecare isi construieste propriul drum din alt material. am crezut ca revederea va insemna a te lua in brate si a-ti spune cat de dor imi era de tine, ma bucur ca nu a fost asa acum. ca nu am simtit asta. am simtit doar liniste. da, imi era dor, dar era altfel de dor. nu semana nici cum cu cel „te iubesc, imi e dor de tine”, era mai mult „imi era dor de tine, imi place sa te vad bine, si un zambet” 

pregatita de noi inceputuri, doar m-am obisnuit sa o iau mereu de la capat, sunt multumita cu ce am fost si ce sunt acum. si sper sa fiu mereu asa multumita de mine. impart cu toti cei dragi voie buna, pana la urmatorul post 🙂 

Anunțuri

Notă

cred in oameni frumosi, oameni alaturi de care poti sa cresti. poate ca maturitate inseamna sa accepti persoana care a fost, sa o respecti in ciuda greselilor si sa te bucuri ca acum e din nou pe drumul cel bun. pana la urma si acest drum „bun” e relativ.

totul in jurul meu e despre perspectiva. ploua iar eu trag o linie. calculez cati oameni am pierdut si de ce, apoi cati au venit noi, ce au adus cu ei. cate bagaje mai am si locuri de depozitare. incerc sa fac curatenie in toate locurile din inima mea din care unii sau altii au plecat fara sa adune dupa ei.

ieri am zambit. ma bucur ca ai venit acasa, imi era atat de dor de tine. nu stiu ce ai facut dar mi-ai zguduit lumea din nou ca apoi lucrurile sa cada toate la locul lor. cred ca daca nu veneai si nu aveam atata de invatat iar viitorul meu nu depindea de luna aceasta ma urcam in primul tren. dar am spus mult prea multi de „daca”.

se pare ca perioada asta e caracterizata de ” ce ar fi daca… „, „daca ar fi dupa mine as…” , „daca as putea uite ce as face..” . o sa treaca toate si dupa o sa imi fie dor chiar si de incertitudine.

de fapt, imi e dor. am invatat ca sufletul meu e facut dintr-o combinatie de mare, nisip si praf de stele. imi lipsesc cantece de chitara, concerte, un pahar in plus de bere, plecatul prin tari, fuga catre oameni dragi. imi e dor sa traiesc si altceva. poate ca doar imi lipseste curajul de a infrunta necunoscutul, ofof eu si zona mea de confort se pare ca ne intelegm prea bine.

doar pentru ca am mai pierdut o data nu insemana ca nu am avut de invatat. multumesc pentru tot 🙂

caci in curand va fi vorba despre noi inceputuri…
iar noi mergem inainte pe principiul: ce se mai poate intampla? si asteptam ca toate lucrurile bune si frumoase sa navaleasca peste noi.