a fost odata…

nu mai intelegi nimic. ai fost obisnuit sa ai lumea la picioarele tale si te-ai trezit intr-o zi ca ti s-a luat tot. nu e nedrept ci doar o lectie pe care trebuie sa o inveti. intotdeauna ti-am zis ca oamenii sunt rai si ca incearca in permanenta sa te distruga, nu neaparat ca ar avea ceva cu tine, poate chiar si din plictiseala. nu mi-ai dat atentie. nu mai stralucesti si ti se pare ca lumea se uita la tine ciudat. nu mai esti tu. cineva ti-a furat sufletul. nu mai ai gandirea aia filozofica cu care scoteai pe oricine din cacat. nu mai exista persoane care sa isi doreasca sa fie ca tine. iti place asa? te simti bine?

PS: stiu ca vei citi asta. m-am saturat sa fiu eu cea care sa te prinda atunci cand cazi.

fara titlu

– dupa ploaie iese intotdeauna soarele, nu?
– e soare afara deja.
– nu intelegi
– ba tu nu intelegi. intre noi nu e furtuna si nici macar ploaie. intre noi sunt nori.
– ok…o sa iasa soarele din nori . si ei se vor risipi si cerul va ramane senin. si soarele o sa va incalzeasca.
– norii sunt prietenosi. si daca norii ar disparea soarele ne-ar arde prea tare pe amandoi.