si de data asta ai castigat. da, o faci intotdeauna. poate ca asa esti tu, lupti pentru totul sau nimic pe cand eu ma multumesc si cu momente, cu zambete si nopti nedormite.

ai avut si tu un rol in viata mea. m-ai invatat sa stralucesc la un moment dat. iti mai aduci aminte? nu stiam ca prietenia inseamna competitie, si daca asta inseamna pentru tine, imi pare rau ca am ajuns sa o luam pe drumuri diferite…

sper sa ai parte de ceruri cu multe stele, ordine in ganduri si muuulta fericire. cel putin cat sa iti incapa in suflet si in buzunare.

si mai sper sa nu ajugi sa te uiti in urma cu regret la oamenii care au trecut pe langa tine pentru ca s-au saturat sa se risipeasca.

Anunțuri

Notă

cate nopti o sa mai adormi cu gandul la ce ar fi fost daca…? toate sansele pe care le-ai ratat, toti oamenii pe care ai avut ocazia sa ii cunosti. cand pleci dintr-un oras mic toti au auzit despre tine, esecurile tale, reusitele tale. dupa un timp vrei sa scapi si sa intrii in lumea cea mare. dintr-o data te-ai maturizat prea mult, prietenii tai nu mai sunt asa cum ii credeai, viata ta nu mai e caracterizata de echilibru ci de schimbare. urmatoarea intrebare pe care ti-o pui este cat de mult mai poti sa rezisti?

cate dimineti o sa te trezesti si o sa te simti singura chiar si atunci cand esti inconjurata de oameni? de cine ai nevoie ca sa te simti din nou tu? cata rabdare mai ai?

… profesori

oameni care au invatat o data cu tine. au fost acolo sa te ridice cand ai cazut mai tare. ai avut incredere in experienta lor. nu te-au privit niciodata cu indiferenta sau cu superioritate. au incercat sa iti dea cele mai bune sfaturi. si dupa atata timp au ramas tot la fel. nu ti-au fost doar profesori, ti-au fost parinti. aceiasi sclipire in ochi, aceiasi bucurie ca te-au format, acelasi zambet cald…

cateodata te uiti in urma si vezi acolo oameni carora trebuie sa le multumesti ca ai ajuns asa acum… zambesti …

alegoria broscutelor

se pare ca azi timpul ma lasa sa fac ce vreau eu, nu mai are energie sa fuga pe langa mine. din blog in blog, am dat de „alegoria broscutelor”. imi uitasem de ea, de ceea ce transmite. vreau sa invatam sau sa ne reamintim puterea cuvintelor si increderea in fortele proprii.

„Alegoria broscutelor:
A fost odata un grup de broscute care vroiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt.
Se adunsaera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa. Totusi, dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga in varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!” sau: „Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!”
Broscutele incepura sa abandoneze cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe.
Spectatorii continuau sa strige: „E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!”
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau, doar una singura se catara consecvent mai departe. Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in varf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in varful turnului.
Asa a aflat ca broscuta invingatoare era surda.

Morala?
Nu asculta niciodata pe oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gandeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!”

acum, dupa ce am mai citit o data asta cu voi, stiu sigur ca sunt pe partea cea buna. intotdeauna am incurajat oamenii care au avut un vis. oamenii care cred in ceva. voi, de ce parte sunteti? aveti un vis pentru care luptati in fiecare zi?

si in final, noapte buna 🙂

uneori

e intrebata mereu de ce crede in oameni, de ce ii iubeste atat de mult. in fiecare zi ii se spune ca oamenii sunt rai, ca oamenii o vor distruge. ea nu crede si vrea sa le dovedeasca contrariul. oamenii sunt grozavi pentru ca sunt puternici. in fiecare zi au puterea de a lua decizii, de a da tot ce e mai bun din ei. in fiecare zi pot invata unii de la ceilalti, pot evolua. se pot inventa. au forta de a infrunta o noua zi, de a privi cu curaj spre necunoscut. uneori au cu ei cuvintele potrivite la momentul potrivit. uneori fac gesturi mici, pe care nu le uitam toata viata. uneori ne fac sa ne simtim in siguranta. unori fac lucruri banale.cateodata impresioneaza. uneori se ascund atat de tare in ei, incat isi pierd eul dar cand se regasesc sunt mult superiori. ei isi urmeaza visele sau macar cred ca o fac. uneori imprumuta visele altora si apoi regreta dar mai speciali sunt cei care se ridica si pleaca spre ceea ce isi doresc. oamenii iubesc, traiesc intens si uneori dau totul unul pentru celalalt. oamenii cunosc. uneori este frig in sufletele lor, dar pentru asta nu inceteaza sa caute caldura. unii dintre ei cred in minuni. nu de putine ori isi amintesc sa fie recunoscatori.

ea crede in oamenii frumosi. pentru ca ei sunt cei care conteaza 🙂

tu, cat de mult contezi pentru tine?

ma gandeam azi la oameni. la cat de greu ne este sa gasim fericirea in lucrurile mici. la cat de departe e copilul din noi si ma intrebam de ce nu il strigam. de ce nu il aducem in prezent? cand am fost ultima data noi, fara sa ne supunem unor norme? fara sa ne gandim daca actiunile noastre sunt corecte, daca cineva ne judeca sau nu? cand am facut ultima data un lucru pentru noi, pentru ca am vrut, pentru ca asa am simtit nevoie? de ce nu iti pui intrebarea urmatoare: tu, cat de mult contezi pentru tine?

de multe ori uitam ceea ce este bine pentru noi si facem ce e mai bine pentru ceilalti. de multe ori ii lasam pe ceilalti prioritari. pentru ca avem nevoie de liniste, de confort, sau poate doar vrem sa ii stim fericiti. dar noi cand suntem fericiti? pana acum ceva timp credeam ca oamenii puternici se lasa pe ei deoparte pentru ceilalti. acum am invatat ca oamenii cu adevarat puternici se arata cum sunt. le spun celorlalti ce fac, ce le place si ii invita sa faca acele activitati impreuna. pana la urma, prieteni ar trebui sa ii numim pe cei care ne accepta asa cum suntem. uite ce va provoc: sa fiti voi, azi, maine, cand simtiti nevoia. cei care nu sunt de acord cu voi asa, nu ar trebui sa conteze. iar cei care conteaza vor ramane neschimbati si va vor aprecia mai mult.

si azi, va las cu mesajul celor de la Motivonti:
„In lumea de azi, societatea te trage in jos, la nivelul ei. Fii liber, traieste! Nimic nu poate sta in calea ta. Nici azi, nicicand.” si va invit sa puneti mai mult accent pe voi.

mi-e pofta de miros de zambile.

asta pentru ca nu simt primavara. nu vad oamenii energici si optimisti. soarele nu imi zambeste, norii nu se mai joaca cu mine. copacii nu au inflorit. ce se intampla cu noi?