vreau sa iti lipseasca prezenta mea. sa te gandesti la paharul meu de vin alb, la vantul de toamna, la zambetul meu. la felul in care iti inteleg glumele. sa iti amintesti de ochii mei verzi, de veselie si de interesul pe care il am cand imi spui ceva nou. sa iti doresti sa imi explici de ce iti place ideea de „printesa” si de ce crezi ca mi se potriveste. atunci cand iti asculti muzica sa astepti sa continui versurile si chiar daca nu am auzit niciodata cantecul ala sa bat ritmul sau sa dansez pentru ca stim amandoi ca ti-ar face placere. sa incetezi sa fumezi pentru ca stii ca ma deranjeaza. sa imi spui ca sunt hotarata, incapatanata, ca o tin mereu pe a mea. ca amandoi daruim mult. sa nu te deranjeze sa ma duci cu masina acasa si sa mai tragi de timp in fata blocului 5 minute, pentru o ultima imbratisare. sa fi dezamagit cand plec in fuga. sa te ingrijorezi cand ma urc in taxi si am un sofer dubios. sa imi accepti lumea un pic diferita si sa te gandesti cum de am dat unul peste altul si de ce acum. sa vrei sa vin la tine la lucru sa bem cafeaua impreuna. sa iti lipseasca mustarea „nu mai sta pe facebook cand esti in oras.” sau ” de ce nu lasi viata virtuala acasa?” desi esti convins ca daca mi-ar merge internetul pe mobil din nou si eu as face la fel.

inca imi mai simti parfumul? parca nu a trecut asa de mult timp.. ce crezi?

m-am trezit si sunt morocanoasa. ascult colinde. e sfarsit de august. maine plec la mare.

nu cred ca planetele se mai invart cum trebuie.

iesim sa mai impartim cateva cuvinte. si ele au ajuns atat de usoare. totusi, imi pare rau ca povestile noastre au ajuns tot mai putine, mai goale pe dinauntru, mai lipsite de esenta, mai vestejite. poate ca inceputul toamnei le schimba si lor culoarea. imi pare rau ca rad fortat dar cred ca si voi v-ati schimbat. nu mai suntem noi.

continuam cu saparea prapastiei nu cu construirea podurilor. si ea devine tot mai mare. se pare ca am inceput sa pastram mai mult secretele si povestile celorlalti decat pe ale noastre. candva ziceam „ne schimbam si e inevitabil”. acum am invatat ca e nevoie de mult curaj sa accepti schimbarea.

cred ca ma duc la mare in doua saptamani. asa, ca sa ma spal de toate…..