octombrie inseamna noi inceputuri. imi era dor sa scriu. se pare ca m-am schimbat si eu o data cu toamna, pacat ca nu mi-am dat seama de asta pana nu mi-ai zis tu. cat de mult se poate transforma un om in doar 6 luni? cred ca sunt singura care poate raspunde la asta.

ceai de soc sau verde, prima ciocolata calda bauta cu prietenii intr-un local aglomerat. calatoriile. portugalia acum o luna, milano peste doua saptamani. povesti, oameni noi, perspective. imi lipsea sa ma descopar prin altii. voluntariat, primul an de faultate, o vara plina. se amesteca toate in capul meu si imi dau un sentiment de plutire. oameni frumosi de langa mine, oameni frumosi plecati pe la facultati pe care ii mai vad o data la doua, trei saptamani. oameni frumosi din alte orase care ma fac sa zambesc. 

scurt rezumat al acestei veri: bac, stres, biblioteca de la facultatea de medicina. istorie, rasete, povesti. admiterea la facultate, dezamagirea legata de faptul ca nu am intrat la bucuresti. dupa, bucuria cand am realizat ca mi se intampla ce trebuie sa mi se intample nu ce vreau sa mi se intample. sunt mandra de mine acum, de casa, de atmosfera de aici. o prietenie cu o suceveanca ce ma face sa cred ca inca exista bun si frumos in lume. printre astea un banchet superb, mult dor de cine eram si multe amintiri. multumesc ca faceti parte din mine si ca m-ati ajutat sa cresc. pfff, colega de liceu logodita ce ma face sa cred ca inca exista printi si printese, tot suportul meu il aveti. 

cea mai buna prietena a mea, prima ei slujba in domeniu, profesoara de matematica. numai cand aveam 3 ani si tu 6 si plimbam papusa cu caruciorul pe strada sau jucam ascunselea. sau ne dadeam pe leaganele colorate. sunt mandra de tine chiar daca imi e cam greu sa constientizez ce se intampla. 

ziua mea, surprize, plecarea in delta, sentimente noi. vara asta a fost despre a-ti gasi locul. girafe si surferi, caldura si jogging la 8 dimineata. plecarea la sighisoara, zambetul tau. o zi intreaga petrecuta cu prietenele mele departe de casa. plus alte multe zile de jucat scrabble sau monopoly. gris cu lapte si alune picante. glume. incurcaturi, baieti, ideea de a ne intelege una pe cealalta, indiferent cand ne-am schimbat. grupuri mari, grupuri mici. cafele dimineata, caldura insuportabila, nopti nedormite. cand am venit la ziua ta la cabana si ai plans de fericire. cum el nu stie ce vrea de la viata si incearca mereu sa faca cea mai buna alegere intre mine si ea. poti sa o alegi pe ea, eu mi-am gasit locul altundeva. 

primul aparat profesional. ma descopar prin fotografie, sedinte foto cu multi oameni dragi.

revederea. ma bucur ca esti fericit. prietena ta zambeste ca un copil si are ochii curiosi. sunt mandra si de tine, viitorule doctor desi sper sa ne intalnim in alte circumstante nu la urgente. (pauza de gandire) . sufletul meu o sa fie fericit de fiecare data cand o sa te vada. se pare ca fiecare isi construieste propriul drum din alt material. am crezut ca revederea va insemna a te lua in brate si a-ti spune cat de dor imi era de tine, ma bucur ca nu a fost asa acum. ca nu am simtit asta. am simtit doar liniste. da, imi era dor, dar era altfel de dor. nu semana nici cum cu cel „te iubesc, imi e dor de tine”, era mai mult „imi era dor de tine, imi place sa te vad bine, si un zambet” 

pregatita de noi inceputuri, doar m-am obisnuit sa o iau mereu de la capat, sunt multumita cu ce am fost si ce sunt acum. si sper sa fiu mereu asa multumita de mine. impart cu toti cei dragi voie buna, pana la urmatorul post 🙂 

Notă

vreau sa iti lipseasca prezenta mea. sa te gandesti la paharul meu de vin alb, la vantul de toamna, la zambetul meu. la felul in care iti inteleg glumele. sa iti amintesti de ochii mei verzi, de veselie si de interesul pe care il am cand imi spui ceva nou. sa iti doresti sa imi explici de ce iti place ideea de „printesa” si de ce crezi ca mi se potriveste. atunci cand iti asculti muzica sa astepti sa continui versurile si chiar daca nu am auzit niciodata cantecul ala sa bat ritmul sau sa dansez pentru ca stim amandoi ca ti-ar face placere. sa incetezi sa fumezi pentru ca stii ca ma deranjeaza. sa imi spui ca sunt hotarata, incapatanata, ca o tin mereu pe a mea. ca amandoi daruim mult. sa nu te deranjeze sa ma duci cu masina acasa si sa mai tragi de timp in fata blocului 5 minute, pentru o ultima imbratisare. sa fi dezamagit cand plec in fuga. sa te ingrijorezi cand ma urc in taxi si am un sofer dubios. sa imi accepti lumea un pic diferita si sa te gandesti cum de am dat unul peste altul si de ce acum. sa vrei sa vin la tine la lucru sa bem cafeaua impreuna. sa iti lipseasca mustarea „nu mai sta pe facebook cand esti in oras.” sau ” de ce nu lasi viata virtuala acasa?” desi esti convins ca daca mi-ar merge internetul pe mobil din nou si eu as face la fel.

inca imi mai simti parfumul? parca nu a trecut asa de mult timp.. ce crezi?

iesim sa mai impartim cateva cuvinte. si ele au ajuns atat de usoare. totusi, imi pare rau ca povestile noastre au ajuns tot mai putine, mai goale pe dinauntru, mai lipsite de esenta, mai vestejite. poate ca inceputul toamnei le schimba si lor culoarea. imi pare rau ca rad fortat dar cred ca si voi v-ati schimbat. nu mai suntem noi.

continuam cu saparea prapastiei nu cu construirea podurilor. si ea devine tot mai mare. se pare ca am inceput sa pastram mai mult secretele si povestile celorlalti decat pe ale noastre. candva ziceam „ne schimbam si e inevitabil”. acum am invatat ca e nevoie de mult curaj sa accepti schimbarea.

cred ca ma duc la mare in doua saptamani. asa, ca sa ma spal de toate…..