tu, cat de mult contezi pentru tine?

ma gandeam azi la oameni. la cat de greu ne este sa gasim fericirea in lucrurile mici. la cat de departe e copilul din noi si ma intrebam de ce nu il strigam. de ce nu il aducem in prezent? cand am fost ultima data noi, fara sa ne supunem unor norme? fara sa ne gandim daca actiunile noastre sunt corecte, daca cineva ne judeca sau nu? cand am facut ultima data un lucru pentru noi, pentru ca am vrut, pentru ca asa am simtit nevoie? de ce nu iti pui intrebarea urmatoare: tu, cat de mult contezi pentru tine?

de multe ori uitam ceea ce este bine pentru noi si facem ce e mai bine pentru ceilalti. de multe ori ii lasam pe ceilalti prioritari. pentru ca avem nevoie de liniste, de confort, sau poate doar vrem sa ii stim fericiti. dar noi cand suntem fericiti? pana acum ceva timp credeam ca oamenii puternici se lasa pe ei deoparte pentru ceilalti. acum am invatat ca oamenii cu adevarat puternici se arata cum sunt. le spun celorlalti ce fac, ce le place si ii invita sa faca acele activitati impreuna. pana la urma, prieteni ar trebui sa ii numim pe cei care ne accepta asa cum suntem. uite ce va provoc: sa fiti voi, azi, maine, cand simtiti nevoia. cei care nu sunt de acord cu voi asa, nu ar trebui sa conteze. iar cei care conteaza vor ramane neschimbati si va vor aprecia mai mult.

si azi, va las cu mesajul celor de la Motivonti:
„In lumea de azi, societatea te trage in jos, la nivelul ei. Fii liber, traieste! Nimic nu poate sta in calea ta. Nici azi, nicicand.” si va invit sa puneti mai mult accent pe voi.

Anunțuri

sunt…

Obosita. OBOSITA. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. obosita. TOT TIMPUL.

tu cum esti?

a fost odata…

nu mai intelegi nimic. ai fost obisnuit sa ai lumea la picioarele tale si te-ai trezit intr-o zi ca ti s-a luat tot. nu e nedrept ci doar o lectie pe care trebuie sa o inveti. intotdeauna ti-am zis ca oamenii sunt rai si ca incearca in permanenta sa te distruga, nu neaparat ca ar avea ceva cu tine, poate chiar si din plictiseala. nu mi-ai dat atentie. nu mai stralucesti si ti se pare ca lumea se uita la tine ciudat. nu mai esti tu. cineva ti-a furat sufletul. nu mai ai gandirea aia filozofica cu care scoteai pe oricine din cacat. nu mai exista persoane care sa isi doreasca sa fie ca tine. iti place asa? te simti bine?

PS: stiu ca vei citi asta. m-am saturat sa fiu eu cea care sa te prinda atunci cand cazi.