alegoria broscutelor

se pare ca azi timpul ma lasa sa fac ce vreau eu, nu mai are energie sa fuga pe langa mine. din blog in blog, am dat de „alegoria broscutelor”. imi uitasem de ea, de ceea ce transmite. vreau sa invatam sau sa ne reamintim puterea cuvintelor si increderea in fortele proprii.

„Alegoria broscutelor:
A fost odata un grup de broscute care vroiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt.
Se adunsaera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa. Totusi, dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga in varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!” sau: „Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!”
Broscutele incepura sa abandoneze cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe.
Spectatorii continuau sa strige: „E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!”
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau, doar una singura se catara consecvent mai departe. Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in varf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in varful turnului.
Asa a aflat ca broscuta invingatoare era surda.

Morala?
Nu asculta niciodata pe oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gandeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!”

acum, dupa ce am mai citit o data asta cu voi, stiu sigur ca sunt pe partea cea buna. intotdeauna am incurajat oamenii care au avut un vis. oamenii care cred in ceva. voi, de ce parte sunteti? aveti un vis pentru care luptati in fiecare zi?

si in final, noapte buna 🙂

inocenta.

straluceste. o vezi de la departare. e doar o fetita cu paltonas negru si ghiozdan colorat pe spate. se sprijina de un stalp vechi de fier forjat si asteapta autobuzul. crede in magie.cand fulgii mici de zapada cad in parul ei parca orice vis ar deveni realitate. priveste in gol cu zambetul pe buze. numai ea stie la ce se gandeste. inainte de a pleca de acasa a vazut un film cu printi si printese. a inceput sa creada in povesti. se trezeste la realitate cand autobuzul opreste in statie. e gol si pare a merge spre nicaieri. ea se urca parca asteptand o noua aventura. ce inocenta e..

Ps:. nu uita ca realitatea distruge prin duritatea ei, copilo. o sa te privesc din umbra. o sa am grija de tine…acolo unde esti tu, o sa fiu si eu.indiferent de ce se va intampla o sa fiu acolo sa iti amintesc cine esti…