cateodata stai si privesti in gol si te gandesti cum ai ajuns asa. cum oamenii dragi si-au luat viata in maini si te-au lasat in urma. cum ceilalti au invatat sa creasca fara tine. cum nu poti sa evoluezi, cum zilele ti se par prea lungi. cum nu iti gasesti drumul. unde sunt visele tale, copilo?

cateodata si lumea e mai grea…

uneori

e intrebata mereu de ce crede in oameni, de ce ii iubeste atat de mult. in fiecare zi ii se spune ca oamenii sunt rai, ca oamenii o vor distruge. ea nu crede si vrea sa le dovedeasca contrariul. oamenii sunt grozavi pentru ca sunt puternici. in fiecare zi au puterea de a lua decizii, de a da tot ce e mai bun din ei. in fiecare zi pot invata unii de la ceilalti, pot evolua. se pot inventa. au forta de a infrunta o noua zi, de a privi cu curaj spre necunoscut. uneori au cu ei cuvintele potrivite la momentul potrivit. uneori fac gesturi mici, pe care nu le uitam toata viata. uneori ne fac sa ne simtim in siguranta. unori fac lucruri banale.cateodata impresioneaza. uneori se ascund atat de tare in ei, incat isi pierd eul dar cand se regasesc sunt mult superiori. ei isi urmeaza visele sau macar cred ca o fac. uneori imprumuta visele altora si apoi regreta dar mai speciali sunt cei care se ridica si pleaca spre ceea ce isi doresc. oamenii iubesc, traiesc intens si uneori dau totul unul pentru celalalt. oamenii cunosc. uneori este frig in sufletele lor, dar pentru asta nu inceteaza sa caute caldura. unii dintre ei cred in minuni. nu de putine ori isi amintesc sa fie recunoscatori.

ea crede in oamenii frumosi. pentru ca ei sunt cei care conteaza 🙂