suma tuturor oamenilor si situatiilor care te lasa gol pe dinauntru si apoi suma tuturor binecuvantarilor. ma contraziceam acum ceva timp cu un baiat despre un cuvant pe care ar trebui sa il purtam cu noi in viata. ai castigat dragutule, da, aveai dreptate, cuvantul este echilibrul. sper totusi acum ca o sa inclin balanta spre bun si frumos. a trecut atata timp de cand ceva mi-a facut sufletul sa zambeasca. am fost invatata sa ofer. si atunci cand nu mai am ce sa ofer sau nu mai pot asta, sa nu ma opresc. pentru ca asta fac luptatorii si intotdeauna mi-au placut povestile cu supereroi.

sunetul unei chitare in fundal, carti, rame foto si oameni plecati de acasa fiecare unde l-a dus viata. abia astept sa va intoarceti, voi imi faceti bine. o zi in care m-am simtit recunoscatoare. mama mea care implineste 45 de ani, e atat de buna si de frumoasa si nu stiu ce as putea face sa ii multumesc pentru tot ce face pentru mine.

dimineata unui examen, in sesiune, ninsoare. paltonul verde, termosul de cafea, capul in pamant. Raluca in statie, zambind. nu imi place frigul si obosita, ma plang. imi spune ca e fericita. ii spun cat imi place vara, marea, aerul, oamenii. imi spune ca nu a mai vazut zapada de 10 ani, ca in Spania nu ninge. moment in care simt cum ma inunda un val de caldura si incep sa ma bucur alaturi de ea. multumesc ca mi-ai aratat cum sa intorc lucrurile in favoarea mea, uitasem, nu a mai fost nimeni sa imi aminteasca. m-am gandit inca o data la tot ce iau fara sa spun multumesc, la faptul ca fiecare suntem un fel de planeta si lucrurile importante pentru noi graviteaza in jurul nostru si asa ne formam propriul univers. 

nu stiu unde ma va duce drumul pe care sunt, dar stiu sigur ca nu imi mai e frica sa merg. daca pana acum am stat si am admirat poteca, copacii, m-am jucat cu norii sau am povestit cu vantul, acestea nu mi-au adus un mare rezultat. experienta e totul. asa ca m-am hotarat sa pornesc. chiar daca e cu mai putini oameni care sa imi tina de frig, se poate. nu se stie ce o sa ma intampine pe parcurs. 

Anunțuri

Notă

azi…

nu’mi place iarna pentru ca e rece si pentru ca zapada nu are gust a vata de zahar…dar azi a fost diferit. azi am iubit iarna ca un copil, am facut bulgari mariii si ne’am aruncat in zapada in curtea scolii.cand se termina pauza luam zapada de pe pervaz si ne bulgaream in clasa pana intrau profesorii…si a fost asa de frumos, a fost ca in vremurile in care ne intelegeam toti, in care nu exista invidie sau superioritate…si am postat asta pentru ca e prima data anu’ asta scolar cand vreau sa raman acolo in zapada mea toata ziua..chiar daca rezultatul e : niste ciorapi super-uzi, bluuugi plini de pete de apa, un par ciufulit, maini reci si muuulte muuulte vanatai. cateodata e asa de bine sa fii copil…