erau zile in care inima ei era facuta bucatele. si fiecare particica era impartita si uitata pe undeva. apoi, s-a saturat de toata durerea si s-a gandit ca nu mai vrea sa simta nimic. din pacate Dumnezeu nu iti da tot ce ii ceri, cateodata iti da mai mult de atat. si zilele au ajuns sa treaca pe langa ea…

apoi si-a dat seama ca nu era bine ce facea. se simtea singura, si s-a rugat sa poata simtii din nou. acum nu doar simte, ci intelege. intelege ca nu are nevoie de multi oameni in jurul ei ci doar de cativa care sa o faca fericta. ii e dor de povestile tarzii, de plimbarile pe Str. Sperantei si de popcornul cu unt alaturi cana de lapte. din cand in cand ia o pauza si isi aminteste cine a fost, cine e si cine vrea sa devina..

… cateodata trebuie sa ai grija ce ceri, pentru ca s-ar putea sa primesti

Dimineti

Mirosul diminetilor de Mai. ochii obositi, zambetul larg. cana de cafea cu lapte de pe noptiera, vaza cu liliac de pe birou. dorinta de a avea o zi frumoasa, responsabilitatea pe care o ai cand incerci sa devii un model pentru ceilalti, in momentul in care incerci sa inspiri. imbracatul pe apucate, floarea din par. fuga dupa autobuz, pierderea lui. mersul pe jos, praful, agitatia. lumea exterioara. dragostea de ceva la care nu te astepti. esecuri, asteptari, castig. tragem aer in piept, ne uitam la cei din jur si zambim. incercam sa ii protejam, sa le fim alaturi. se poate sa iti placa oamenii dar sa nu ai incredere in ei? poti sa iubesti ceva in care nu crezi? suntem atenti, incercam sa nu pierdem nici o intamplare din jurul nostru si totusi, cateodata ne luam timp pentru noi. Ne luam timp sa lasam viata sa curga, sa faca ce vrea. acceptam cu curaj necunoscutul si ne mandrim ca am ajuns pana aici.

azi…

nu’mi place iarna pentru ca e rece si pentru ca zapada nu are gust a vata de zahar…dar azi a fost diferit. azi am iubit iarna ca un copil, am facut bulgari mariii si ne’am aruncat in zapada in curtea scolii.cand se termina pauza luam zapada de pe pervaz si ne bulgaream in clasa pana intrau profesorii…si a fost asa de frumos, a fost ca in vremurile in care ne intelegeam toti, in care nu exista invidie sau superioritate…si am postat asta pentru ca e prima data anu’ asta scolar cand vreau sa raman acolo in zapada mea toata ziua..chiar daca rezultatul e : niste ciorapi super-uzi, bluuugi plini de pete de apa, un par ciufulit, maini reci si muuulte muuulte vanatai. cateodata e asa de bine sa fii copil…